Voia boierului: client încăpăţînat
Presupun că mulţi din cei care activează în domeniul designului s-au întîlnit cu situaţia cînd orice propunere sau încercare de a convinge clientul în ceva a fost contrargumentată prin “Voia boierului, cine are bani, acela comandă muzica”. Bun, banii tăi faci ce vrei cu ei. Dar…
Designul e aşa un domeniu în care fiecare consideră că e specialist, că poate să dea sfaturi şi că anume el ştie cum o sa fie mai bine, eventual fiind nepregătit pentru asta. Majoritatea sfaturilor ţin de partea superfecială a designului, cea estetică: vreau logo pe jumate de pagină, vreau ca logo sa fie roşu pe verde şi să se rotească în jurul axei z, bagă o imagine sclipitoare cu şefu pe prima pagină, scrie-mi titluri cu italic, ş.a.m.d. şi tot în stilul acesta.
Cum să procedezi în cazul cînd încercările de-al convinge pe client că el nu are dreptate, aducînd argumente şi exemple bune, eşuează? Ce să faci dacă clientul nu este educabil?
Eu văd 2 soluţii pentru astfel de situaţii:
- Să fii bun — să-i laşi în pace, să-şi caute specialişti pe măsură. Să platească o dată, apoi încă o dată, ş-ap’ încă o dată şi dacă e cu totul deştept încă o dată, pentru acelaşi lucru, ca pînă la urmă să se culeagă cu nimic.
- Să fii rău — să le faci exact cum cer şi să mai scoţi nişte parale deasupra. Clientul îşi satisface temporar orgoliul şi rămîne cu nimic. Dar în aceste condiţii are de pierdut şi executantul, pentru că la mijloc nu sînt numai banii…
Problema o văd în comunicare — unul nu vrea să asculte, iar celălat nu este destul de convingător ca să fie ascultat. Pînă la urmă, chiar şi cel mai ineducabil client îşi găseşte un executant, care nu numai aruncă pixeli pe foaia virtuală şi generează cod, dar şi devine executor al bişniţei online a clientului. Dupa asta auzim din diferite colţuri ale moldnetului — internetul nu este efectiv.
De aceea, soluţia universală ar fi să învăţăm să comunicăm, ca să putem pune întrebări corecte şi dea răspunsuri coerente (mă refer la ambii actori). Dar pînă atunci fiţi buni şi învăţaţi pe greşelile celorlalţi;)
subiectul este interesant, intradevar in moldova e mai greu sa faci bani din online. eu am incercat si mai incerc, dar singur e mai greu
Vitalie, am ris mult despre intentiile tale referitor la “mănăjerii şi admini” :))) , dar asta e adevarul ;)
Îi drept și ai scris.
iTineret?
Eugen, ce iTineret?!
Nu îmi dau seama despre ce e vorba.
avea tatniu, dumnezeu sa-l ierte, o vorba la tema asta: “no publicity – no prosperity”.
scurt, clar, si cuprinzator.
;)
Pingback: Pioneratul twitterului
Pingback: Pioneratul twitterului
Da, asta e bine. Insa am inteles ca Angello nu ofera deloc conditii privelegiate celor care initiaza proiecte finantate de ei iar Simpals ofera expertiza locala, pe cind un startup de succes are nevoie de expertiza si experienta internationala…
Artur, da ceea ce ai menționat e un neajuns clar. E nevoie de colaborare și de schimb de exeperiențe măcar cu vecinii. Am putea învăța multe lucruri interesante.
Pingback: Temă pentru acasă
Stiu ca e greu de acceptat dar din pacate este o discrepanta ft mare intre cererea de afaceri si calificare…sau mai explicit…persoanele care ies de pe bancile universitaii nu dispun de abilitatile necesare.
din pacate, noi nici la unskilled labor force nu prea facem fata… in discutii cu cei de la draexelmaer si lear, doua compaii care au creat cca 3000 de locuri de munca si o industrie care nu a existat in rm, se plangeau de faptul ca dupa ce ii invata pe moldoveni sa dea la strung, in trei luni astia lasa munca… 15 ani de stat la taraba in calea basarabiei au dus la pierderea culturii industriale… plus, cei de la lear corp spuneau ca muncitorul polonez din fabrica lor e de trei ori mai productiv… asa ca autorii raportului au dreptate, din pacate…
Pingback: Startup Weekend Moldova « Artur Gurău
Sunt bucuroasa ca se organizeaza si la noi astfel de evenimente, keep up the good work
@condrat.
Pai invata cu un salariu mic (fac investitia in sine) si apoi pleaca la un salariu mai bun.
Asta si presupune capitalismul si relatiile de piata nu?
Pingback: Analiză complexă a live-urilor din Moldova » blogul lui eugen