Cîteva cuvinte despre antreprenoriatul online din Moldova
Nu cred că există vreo idee sau model de business de succes din străinătate care să nu fi fost aplicat în online-ul moldav. Am fost mereu pe val, odată ce apărea ceva bun la ei la noi se clona și era imediat lansat: portaluri, search engines, e-money, e-commerce site-uri, platforme de blogging, instant messenger, group sales, etc. S-a încercat totul. Și, cînd apare vreun proiect nou care se autointitulează „Primul din Moldova” îmi apare un zîmbet pe față. Aha, zic eu, „Primul din Moldova” și următorul în deadpool. Îmi aduc aminte cu greu de vreun exit în sensul bun al cuvîntului. Bine, în afară de Faces.md ce exemplu puteți să mai dați?
Evident, asta fiind starea lucrurilor te întrebi ce nu merge și ce fac greșit antreprenorii online autohtoni?! Și cred că fiecare din noi și-a pus întrebarea aceasta nu o singură dată.
Am organizat două evenimente „începem” pentru antreprenori și am discutat problemele cu care ne confruntăm noi cei care încercăm să dezvoltăm online-ul moldovenesc. Le-am identificat și le pot enumera pe degetele de la o singură mînă:
- Nu avem destui utilizatori online;
- Nu avem plăți online;
- Nu avem cultură de cumpărare online;
- Nu avem bani pentru online;
- Nu avem legi sau biurocrația ne înăbușă;
Nu avem, nu avem, nu avem… Adevărul e că avem destui utilizatori sau mai bine zis nu mai puțini decît în alte țări. Adevărul e că nu e taman să avem plăți online performante ca să fie în țară un e-magazin decent. Adevărul e că bani sunt și legile noastre nu’s mai „indecente” decît cele din alte țări. Și, atunci care e buba?!
Antreprenorii. Da, antreprenorii. Dar, mai bine zis lipsa lor în mediul online. Mă refer la acei oameni care ar putea fi lideri, cei care cu adevărat ar rezolva probleme și nu pe cele de ordin tehnic, că la soluții IT suntem ași, ci pe celea ce țin de business. Oameni care ar putea să aducă bani în mediul dat și să pună bazele unei industrii. Oameni care ar putea vinde internetul.
Sunt sigur că iterațiile prin care trece astăzi generația de tineri antreprenori va aduce roade, dar mai e timp pînă atunci, trebuie să trecem încă prin cîteva eșecuri pînă ne vom maturiza. Sigur, nu toți vor ajunge la aceasta vîrstă fiind înghițiți de treburile și nevoile zilnice, dar cei care vor fi acolo nu vor regreta.
Ceea ce putem să facem azi e să ne schimbăm setările implicite pe care e pusă mentalitatea noastră. Avem nevoie de o atitudine business și de responsabilitate în afaceri. Trebuie să lăsăm cochiliile noastre protectoare la o parte și să devenim mai deschiși la minte, să cooperăm și să punem bazele unui mediu nou, pentru că astăzi acest lucru nu se întîmplă din păcate.
subiectul este interesant, intradevar in moldova e mai greu sa faci bani din online. eu am incercat si mai incerc, dar singur e mai greu
Vitalie, am ris mult despre intentiile tale referitor la “mănăjerii şi admini” :))) , dar asta e adevarul ;)
Îi drept și ai scris.
iTineret?
Eugen, ce iTineret?!
Nu îmi dau seama despre ce e vorba.
avea tatniu, dumnezeu sa-l ierte, o vorba la tema asta: “no publicity – no prosperity”.
scurt, clar, si cuprinzator.
;)
Pingback: Pioneratul twitterului
Pingback: Pioneratul twitterului
Da, asta e bine. Insa am inteles ca Angello nu ofera deloc conditii privelegiate celor care initiaza proiecte finantate de ei iar Simpals ofera expertiza locala, pe cind un startup de succes are nevoie de expertiza si experienta internationala…
Artur, da ceea ce ai menționat e un neajuns clar. E nevoie de colaborare și de schimb de exeperiențe măcar cu vecinii. Am putea învăța multe lucruri interesante.
Pingback: Temă pentru acasă
Stiu ca e greu de acceptat dar din pacate este o discrepanta ft mare intre cererea de afaceri si calificare…sau mai explicit…persoanele care ies de pe bancile universitaii nu dispun de abilitatile necesare.
din pacate, noi nici la unskilled labor force nu prea facem fata… in discutii cu cei de la draexelmaer si lear, doua compaii care au creat cca 3000 de locuri de munca si o industrie care nu a existat in rm, se plangeau de faptul ca dupa ce ii invata pe moldoveni sa dea la strung, in trei luni astia lasa munca… 15 ani de stat la taraba in calea basarabiei au dus la pierderea culturii industriale… plus, cei de la lear corp spuneau ca muncitorul polonez din fabrica lor e de trei ori mai productiv… asa ca autorii raportului au dreptate, din pacate…
Pingback: Startup Weekend Moldova « Artur Gurău
Sunt bucuroasa ca se organizeaza si la noi astfel de evenimente, keep up the good work
@condrat.
Pai invata cu un salariu mic (fac investitia in sine) si apoi pleaca la un salariu mai bun.
Asta si presupune capitalismul si relatiile de piata nu?
Pingback: Analiză complexă a live-urilor din Moldova » blogul lui eugen