De la arta de stradă la cea digitală cu Gabi Lungu
Continui tema interviuri reluate. De data aceasta ne amintim de discuţia cu Gabi Lungu, multe s-au schimbat de atunci.
- Pentru început ai putea să ne faci o introducere despre tine…
Am început cu desene pe pereţii casei părinţilor mei, puţin mai târziu am continuat pe pereţii vecinilor dar cu graffiti. Am 22 de ani, sunt născut in Bacău, dar momentan locuiesc în Bucureşti. Am terminat un liceu de informatică, am şi un atestat în informatică level 2.
Sunt art director la GMP / Ashley Bucureşti, creative director la studioul meu de creatie: OkapiStudio , şi group art director la Floe, Vancouver, – o revistă de lifestyle, fashion, photo şi design pe care încerc să o lansez în luna decembrie în Canada.
Prietenii imi spun că aş fi bun la: art direction, graphic, web & motion design, industrial & product design.
Nume mari pentru care am lucrat ar fi: Mercedes-Benz, Chrysler, Connex, HVB, ING, IBM, Coca-Cola, Sprite.
- Ai început cu arta de stradă (graffiti), ai continuat cu cea digitala. Astăzi, îţi mai aduci aminte de tinereţe facînd vreun throw-up pe peretele vecinului?
Da, sigur că îmi aduc aminte, dar asta se întâmpla în copilărie, aveam un crew de graffiti cu Andrei Robu a.k.a Trick, se numea Rapshit Street Design sau RSD. Unii poate îşi mai amintesc de situl nostru – raphsit.ro, a fost destul de mediatizat pe internet, presa si TV. În prezent arta de stradă ocupa foarte puţin din timpul meu, sunt mai atras de medii în care imaginea şi conceptul se îmbină mai spectaculos, dar nici nu mai am timp sa umblu noaptea pe stradă în căutarea unei locaţii, şi nici condiţie fizică să „fug de la locul faptei” de cînd stau la birou.
- Muzica ne influenţează mult gîndirea, inspiraţia, faptele. În tinereţe, presupun, ca ascultai hip-hop, s-au mai schimbat de atunci gusturile? Ce muzică te inspira astăzi?
Nu s-au schimbat gusturile dar s-au mai adăugat unele noi, ambiental cu electronic şi puţin jazz. Trupe ar fi: Zero 7, Saint Germain, Adani & Wolf, Ursula 1000, Boozoo Bajou, Emilie Simon etc.
Rockul nu prea m-a prinde dar îmi plac foarte, foarte mult Zdubiii voştri, va invidiez pentru asta, dar mă şi consolez că sunt şi eu moldovean, model românesc :)
- Ai trei locuri de muncă, reuşeşti peste tot? Cum îţi organizezi timpul?
Da, art direrector la GMP/Ashley Romania, group art director la Floe Magazine Vancouver şi creative la OkapiStudio. Cred că reuşesc, şi asta pentru că la fiecare job fac ceva diferit. În general joburile îmi organizează timpul, eu doar mă ţin de sfoară. Ashley e cu prioritate.
- Cînd ai de realizat un proiect, începi realizarea lui avînd imaginea finala undeva în cap sau e un proces iterativ?
Mereu am imaginea finală în minte dar nu tot timpul mă opresc acolo pîna unde m-am gîndit.
- Totuşi, cîteodata mai e nevoie de odihna, cum o faci de obicei? Cum ai petrecut vacanţa de vară anul acesta (2005)?
Nu prea am avut vacanţă anul acesta, am fost 3 weekenduri la mare. O sa îmi iau o vacanţă mai mare dar la iarna, o să merg undeva la munte pentru că îmi place foarte mult snowboarding-ul.
- După cum ştim faci parte din echipa care a iniţiat şi susţine proiectul Funkyou.ro, care e rolul acestui proiect în activitatea ta?
L-am făcut şi mă ocup de el din plăcere.
- Existaţi din iarna acestui an, poţi sa ne spui aţi reuşit sa realizaţi ceea ce va-ţi propus iniţial pentru acest proiect?
Mi-am propus să fac un site pe care lumea să intre să vadă şi să vorbească despre subiecte din aria design lifestyle. Eu cred că am reuşit, lumea intră, vorbeşte, îşi da cu părerea, scrie ştiri. Trebuie să amintesc că Octavian Viorel, a contribuit foarte mult la acest proiect. Greutăţi nu avem.
- Funkyou, Supermagnet, Design-Kulture, Arhiva 7 interesele acestora se intersectează. Care e relaţia dintre voi?
Cu Supermagneţii sunt intr-o relaţie foarte bună, chiar am fost coleg cu 3 dintre ei la D’Arcy acum cîţiva ani. Iar pe Lucian Marin îl ştiu de foarte multă vreme, de cînd eram „rookies” amîndoi.
Pe cei de la Design Kulture si Arhiva7 nu ii cunosc.
- În 2003 ai fost creative organizer la Ad’Or, cunoşti problemele acestuia din ambele parţi. Poţi să ne spui cum era privit acest festival de profesionişti, presa, publicul român in 2003 si cum e privit astăzi?
Nu, la ediţia din 2003 m-am ocupat de partea de comunicare pe internet, am fost doar organizator, fără „creative”. Nu sunt sigur ca îi cunosc problemele, dar pot sa va spun părerea mea. Şi atunci şi acum este privit ca un festival care iţi poate aduce clienţi mari, şi atunci şi acum erau voci care lăudau câştigătorii sau criticau modul in care aceştia făceau lucrările pentru festival. Da, parca trofeele sunt puţin mai murdare acum ca atunci dar cred că nu este nici o agenţie care nu ar vrea sa le aibă în conference room.
- Care a fost cauza ignorării festivalului anul acesta de către unele agenţii de publicitate din România?
În timpul Ad’Or-ului de anul acesta eu eram la Headvertising, una dintre agenţiile care nu a mai participat, ba mai mult, prima agenţie care a zis ca nu mai vrea la Ad’Or încă de anul trecut. Motivul a fost că: nu ar fi o lupta dreaptă, ca agenţiile mici să se bata pe ghost-uri cu multinaţionalele gen Leo Burnett si McCann.
Eu personal nu sunt adeptul acestei strategii dar nici a celei cu ghost-uri.
- Cît e de mare influenţa tendinţelor mondiale asupra gîndirii, designului şi advertisingului românesc? Care e rolul României pe piaţa internaţionala?
Din păcate, românii, de direcţia in care o ia designul afara, ori nu sunt influenţaţi ori sunt influenţaţi prea tare dar intr-un cadru rupt de poveste. Asta in general de la design grafic, publicitar şi product la monumente şi clădiri. Totuşi sunt cîţiva buni, dar îi pot număra pe degete. Pe partea de publicitate stăm mai bine.
- După părerea ta, unde va merge lumea în următorii 5 ani?
România: va fi în acelaşi loc.
Restul lumii: Depinde de cine va fi următorul după Bush şi de cît de repede evoluează China. - Ai avut oferte de lucru de peste hotare? Cum priveşti plecarea în străinătate? Ce te ţine în România?
Da tocmai am avut una de la Landor Ohio, dar s-au terminat locurile pe anul acesta, nu la Landor ci la vize de emigrare în State. Plecarea in străinătate cred ca e buna, acum depinde unde şi la cine. Nu mă ţine nimic în mod special în România dar nici nu mă face ceva să vreau neapărat să plec.
- Deseori citeam notiţe despre Gabi Lungu pe cele mai recunoscute portaluri de design din lume(DIK, BD4D, Surfstation etc.). Ce sentimente aveai cînd citeai notiţele?
Heee… E frumos, simţi ca eşti apreciat, simţi ca eşti o cărămida dintr-un zid care înconjoară pămîntul, mai ales cînd vorbesc despre munca ta nişte oameni pe care tu îi admiri, lucrul ăsta iţi dă impulsuri, e un fel de drog, tragi un Surfstation şi începi sa vrei mai mult, cel puţin la început. Eu le-am cam încercat pe toate, dar nu pot să spun ca mi-am pierdut pofta. „Cei mici” ar trebui sa targeteze pe marile situri de design, să încerce să ajungă pe ele, asta i-ar ajuta să crească.
- Te simţi realizat?
Daca mă uit în jur, la oameni în general, sunt mulţumit de ce am făcut pîna la 22 de ani, dar daca e sa mă judec singur, fără nici un punct de reper, încă nu, mai am multe de făcut şi de învăţat.
- După ce termini de răspuns la întrebările acestea de ce te ocupi? :)
Cred că am sa mă joc puţin cu camera foto, tocmai mi-am luat un SLR de 8 megapixeli zilele trecute, mi-am propus să încerc şi fotografie, acum să vedem ce iese.
Interviu publicat pe Imaterial.net pe data de 23 Septembrie 2005.
subiectul este interesant, intradevar in moldova e mai greu sa faci bani din online. eu am incercat si mai incerc, dar singur e mai greu
Vitalie, am ris mult despre intentiile tale referitor la “mănăjerii şi admini” :))) , dar asta e adevarul ;)
Îi drept și ai scris.
iTineret?
Eugen, ce iTineret?!
Nu îmi dau seama despre ce e vorba.
avea tatniu, dumnezeu sa-l ierte, o vorba la tema asta: “no publicity – no prosperity”.
scurt, clar, si cuprinzator.
;)
Pingback: Pioneratul twitterului
Pingback: Pioneratul twitterului
Da, asta e bine. Insa am inteles ca Angello nu ofera deloc conditii privelegiate celor care initiaza proiecte finantate de ei iar Simpals ofera expertiza locala, pe cind un startup de succes are nevoie de expertiza si experienta internationala…
Artur, da ceea ce ai menționat e un neajuns clar. E nevoie de colaborare și de schimb de exeperiențe măcar cu vecinii. Am putea învăța multe lucruri interesante.
Pingback: Temă pentru acasă
Stiu ca e greu de acceptat dar din pacate este o discrepanta ft mare intre cererea de afaceri si calificare…sau mai explicit…persoanele care ies de pe bancile universitaii nu dispun de abilitatile necesare.
din pacate, noi nici la unskilled labor force nu prea facem fata… in discutii cu cei de la draexelmaer si lear, doua compaii care au creat cca 3000 de locuri de munca si o industrie care nu a existat in rm, se plangeau de faptul ca dupa ce ii invata pe moldoveni sa dea la strung, in trei luni astia lasa munca… 15 ani de stat la taraba in calea basarabiei au dus la pierderea culturii industriale… plus, cei de la lear corp spuneau ca muncitorul polonez din fabrica lor e de trei ori mai productiv… asa ca autorii raportului au dreptate, din pacate…
Pingback: Startup Weekend Moldova « Artur Gurău
Sunt bucuroasa ca se organizeaza si la noi astfel de evenimente, keep up the good work
@condrat.
Pai invata cu un salariu mic (fac investitia in sine) si apoi pleaca la un salariu mai bun.
Asta si presupune capitalismul si relatiile de piata nu?
Pingback: Analiză complexă a live-urilor din Moldova » blogul lui eugen